Cămașa este piesa definitorie a costumului popular românesc. Aceasta se identifică zonal printr-o multitudine de trăsături caracteristice: materiale, croi, tehnici decorative și motive ornamentale.
În funcție de momentul în care este purtată, cămașa este investită cu anumite atribute: cămașa de lucru, de sărbătoare, de tânără sau văduvă, de mire sau mireasă, de naș, de socru sau înmormântare.
În tradiția populară, cămășile fac parte din zestrea fetelor de măritat ca piese ritualice specifice, pe care comunitatea le considera obligatorii.
În momentul căsătoriei, tânăra mireasă avea deja cusut un număr de cămăși destinate a fi oferite, ca dar de nuntă, mirelui, socrilor și nașilor, fiind dovada priceperii acesteia în arta cusutului.
Cămășile au un croi amplu (potrivit diferitelor constituții), cu mâneci largi, tăietură adâncă pe piept și cusături executate cu arnici colorat, pentru accentuarea caracterului festiv.
În Dobrogea, Muntenia și Oltenia s-a folosit pânza subțire de bumbac sau bumbac combinat cu borangic.
În Moldova, pentru confecționarea cămășilor de dar, s-a folosit pânza subțire țesută din bumbac și lână țigaie.
În Banat, Crișana, Maramureș și Transilvania a fost preferată pânza din in și bumbac sau joljul (pânză industrială subțire).
Cămașa prezentată de Muzeul de Artă Populară Constanța are o croială dreaptă, cu guler răsfrânt și foile îmbinate cu cheițe croșetate. Motivele florale – trandafiri – sunt brodate peste fire cu arnici policrom, iar marginile mânecilor, poalelor și gulerului sunt ornamentate cu „colțișori” lucrați cu croșeta.
Muzeul de Artă Populară Constanța este situat pe Bulevardul Tomis nr. 32, și poate fi vizitat de miercuri până duminică, între orele 10.00 – 18.00.
