Călători neobosiți între apele turcoaz ale Mării Egee, valurile verzui ale Propontidei (micuța mare Marmara) și talazurile nestatornice ale Pontului Euxin, grecii antici știau când să se aventureze pe drumurile de apă și cum influențau anotimpurile condițiile de navigație prin Bosfor și Hellespont (Dardanele).
Majoritatea navelor intrau în Marea Neagră primăvara, perioadă în care condițiile de navigație erau foarte favorabile pe ruta dintre Marea Egee și orașele pontice. Navele puteau părăsi Marea Neagră pe tot parcursul anului, dar interferența altor factori, precum sezonul recoltei din orașele pontice, contribuia la o concentrare a traficului spre sfârșitul verii și începutul toamnei. Aceasta era perioada în care navele încărcate cu cereale se întorceau din Marea Neagră. În timpul iernii, transportul maritim în Propontida și Marea Neagră era foarte limitat sau aproape oprit, din cauza condițiilor meteorologice nefavorabile. În special în Marea Neagră, înghețul împiedica navigația și apropierea navelor de coastele de nord și de vest ale Pontului Euxin, pentru o mare parte a iernii.
Calendarul navigației din Propontida și Marea Neagră poate fi reconstituit, în linii mari, din informațiile fragmentare furnizate de sursele literare și documentele epigrafice.
Festivalul Ploiaphesia, celebrat în onoarea lui Isis la începutul primăverii (5 martie), marca redeschiderea oficială a noului sezon de navigație atât în Marea Mediterană, cât și în Propontida și Marea Neagră, după lunile de iarnă în care acesta fusese aproape complet întrerupt. Condițiile favorabile de navigație din martie permiteau navelor care navigau în Marea Mediterană să traverseze Hellespontul și Bosforul; traversarea celor două strâmtori era facilitată de vântul care bătea destul de des dinspre sud.
Lunile aprilie, mai și iunie ofereau condiții favorabile de navigație pentru navele care intrau și ieșeau din Marea Neagră prin strâmtoarea Bosfor; acest lucru poate fi dedus și dintr-o mențiune a lui Herodot conform căreia, în anul 494 sau 493 î.Hr., în timpul cuceririi persane a Miletului, tiranul grec Histiaeus a inspectat navele comerciale ioniene care veneau din Marea Neagră, în vecinătatea Bizanțului. La scurt timp după aceea, oamenii lui Histiaeus recoltau grâu de pe teritoriul orașului Atarneus și din valea râului Caicus pentru a aproviziona armata, care rămânea fără provizii. Recoltarea grâului, imediat după inspecția navelor ioniene care veneau din Marea Neagră, indică faptul că aceste nave au traversat Bosforul și au intrat în Propontida la sfârșitul primăverii sau începutul verii. Herodot povestește că, în primăvara anului 480 î.Hr., pe când se afla în Abydos, regele persan Xerxes a văzut convoaie de nave încărcate cu cereale venind din Marea Neagră, trecând pe lângă Abydos, înainte de a traversa Hellespontul și a se îndrepta spre Marea Egee.
Vara era anotimpul cel mai favorabil pentru navigarea de la Marea Neagră la Marea Egee și invers. În timpul lunii august, condițiile meteorologice facilitau navigația navelor de la Marea Neagră și Propontida la Marea Egee, deoarece vânturile din sud băteau mai rar.
Tucidide menționează că, spre sfârșitul lunii iunie sau începutul lunii august 428 î.Hr. („pe vremea coacerii grâului”), orașul Mitilene și-a rupt alianța cu Atena, deoarece nu primise de la atenieni proviziile promise pe care le aștepta de la Marea Neagră, care probabil urmau să sosească la sfârșitul verii.
În mod similar, Demostene relatează că, la începutul lunii august a anului 362 î.Hr., bizantinii, calcedonienii și locuitorii Cizicului au confiscat nave ateniene încărcate cu cereale care se întorceau din Marea Neagră: „Iată ce ați aflat atunci în adunare, fie de la soli înșiși, fie de la oratorii care au vorbit în numele lor. În același timp, negustorii și căpitanii de nave se pregăteau să se întoarcă din Marea Neagră, iar locuitorii din Bizanț, Calcedon și Cizic au impus un embargou asupra navelor, deoarece ei înșiși aveau nevoie de cereale.” Astfel, luna august oferea condiții meteorologice favorabile pentru navigația navelor care veneau din Marea Neagră.
În mod similar, navele care navigau spre Marea Neagră beneficiau în luna august de condiții favorabile pentru traversarea strâmtorii Bosfor, cu excepția perioadei cuprinse între 25 iulie și 5 august. Traversarea Bosforului și navigarea în Marea Neagră erau mai riscante în această perioadă de căldură intensă, așa cum sugerează Demostene, din cauza vânturilor nefavorabile și, mai ales, din cauza furtunilor care puteau izbucni pe mare. Marea dificultate a traversării Propontidei și probabil a strâmtorii Bosfor în această perioadă ar putea explica și recomandarea făcută de Demostene, ca o navă să nu încerce să intre în Marea Neagră, ci să rămână în Hellespont în timpul valului de căldură, între 25 iulie și 5 august: „Dacă neguțătorii nu intră în Marea Neagră, vor face escală în Hellespont timp de zece zile după răsăritul lui Sirius și vor descărca mărfurile la țărm într-un loc împotriva căruia atenienii nu au motive de represalii…”
Toamna, ieșirea din Marea Neagră era puțin mai dificilă. În anul 361 î.Hr., intrarea în Bosforul tracic a convoaielor de nave încărcate cu cereale, cu destinația Atena, a avut loc în principal pe parcursul a 45 de zile, între răsăritul lui Arcturus (în jurul datei de 14 sau 17 septembrie) și câteva zile înainte de apusul Pleiadelor (în jurul datei de 8 sau 10 noiembrie), așa cum relatează Demostene, într-unul din discursurile sale. Acesta povestește că trierarhul a trebuit să meargă la Hiero – unde era fixată intrarea în strâmtoarea Bosfor, pentru cei care veneau din Marea Neagră – pentru a escorta timp de patruzeci și cinci de zile navele ateniene încărcate cu cereale care părăsiseră Marea Neagră după răsăritul lui Arctur, adică la echinocțiul de toamnă. Astfel, navele părăseau Marea Neagră toamna până la începutul lunii noiembrie, adică la o dată foarte apropiată de apusul Pleiadelor (8 noiembrie), care marchează începutul iernii și al sezonului rău: „Aveam în fiecare noapte, în acest anotimp al anului, ploaie, tunete, un vânt violent (pentru că toate acestea se întâmplau în momentul apusului Pleiadelor).”
În timpul iernii, navigația în Marea Neagră era foarte limitată sau aproape complet oprită, din cauza condițiilor meteorologice nefavorabile. Mai mult, Marea Neagră avea o caracteristică climatică unică, legată de statutul său de mare nordică și continentală: înghețul, care face practic imposibilă navigația pe coastele de nord și de vest ale Mării Negre pentru o parte din iarnă.
Poetul Ovidius descrie condițiile nefavorabile de navigație pe Marea Neagră în timpul iernii, pe care le-a întâlnit când a venit la Tomis; acesta este motivul pentru care poetul însuși a preferat să traverseze regiunea strâmtorii pe uscat. Aceasta poate fi interpretată ca o măsură de precauție, pentru a evita riscurile traversării strâmtorilor pe mare.
Potrivit lui Appian, istoricul roman de origine greacă, în timpul iernii anului 73 î.Hr, regele Mitridates, care asedia orașul Cyzicus de pe coasta de sud a Propontidei, nu putea conta pe nicio provizie de alimente pentru armata sa pe mare, în timpul iernii: „Iarna se apropia și în curând avea să întrerupă aprovizionarea acesteia pe mare (…).”
Când a sosit iarna, Mitridate a fost lipsit de proviziile sale pe mare, dacă a avut vreodată vreuna, astfel încât întreaga sa armată a suferit de foame, iar mulți dintre ei au murit. Nu se știe dacă dificultățile de navigație pe care le-a întâmpinat Mitridate au fost legate de Marea Neagră sau de Marea Marmara.
Pentru grecii antici, navigația în Propontida și Pontul Euxin nu era doar o chestiune de curaj sau pricepere, ci și de respect față de ritmul anotimpurilor, care dicta când marea putea fi prietenă și când devenea un adversar de temut. Sezonul maritim se deschidea primăvara, cel mai devreme în aprilie, și dura până în noiembrie, iar între vânturile schimbătoare și ritmul anotimpurilor, marinarii greci au învățat că, pe apele Propontidei și ale Pontului Euxin, timpul nu se măsoară doar în zile, ci mai ales în semnele pe care marea le oferea celor care știau să le citească.
Sursa: Saisons, calendrier et vie religieuse dans les cités grecques du Pont-Euxin. Un regard particulier sur les colonies milésiens – Remus Mihai Feraru, Pontica 56/2023, Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța.
Foto: Harta Mării Negre, realizată de Nicolas Sanson, în secolul XVII – Muzeul Hărților Vechi.
