Pentru unii coșmar, pentru alții poezie: cu toții am auzit de teorema lui Pitagora despre triunghiul dreptunghic. Considerat filosoful numerelor, Pitagora a combinat matematica și filosofia: el considera că ordinea cosmosului rezidă în numere.
Pitagora s-a născut în jurul anului 580 î.Hr., în insula grecească Samos. Diogenes Laertius, biograful filosofilor greci, afirmă că Pitagora a călătorit mult încă din tinerețe, vizitând Egiptul, Arabia, Persia și chiar India. Când avea mai puțin de 20 ani, l-a întâlnit pe Thales din Milet, care era mult mai în vârstă pe vremea aceea, și i-a lăsat o impresie deosebit de puternică.
Învățătura secretă
În jurul anului 530 î.Hr., Pitagora s-a mutat în Crotona, în sudul Italiei, unde a înființat prima Școală de filosofie a Greciei antice, unde se studiau matematica, astronomia, biologia, medicina și muzica.
Pitagora susținea că „nu totul poate fi dezvăluit tuturor” și a interzis difuzarea cunoștințelor în afara școlii. Se spune că un anume Hippasus a îndrăznit să dezvăluie câteva din ideile matematice ale maestrului, despre numerele iraționale, sau faptul că sfera era compusă din 12 pentagoane. În timpul unei călătorii pe mare, Pitagora a ordonat să fie aruncat peste bord ca pedeapsă pentru această „crimă”. O altă versiune spune că Hippasus a murit accidental, într-un naufragiu, ca pedeapsă de la zei pentru impietatea sa. După moartea stăpânului, pitagoreicii i-au ținut secrete ideile și le-au transmis mai departe doar între ei și în cadrul familiilor lor.
Pitagora era interesat în special de geometrie și aritmetică. El credea că numerele sunt esența lucrurilor și pot explica totul. Muzica, de exemplu, urma anumite rapoarte matematice. Odată, trecând pe lângă o forjă, Pitagora i-a ascultat pe fierari cum ciocăneau pe nicovală. El a înțeles curând că diferențele de sunet erau produse de diferitele greutăți ale ciocanelor și a descoperit astfel proporțiile numerice care susțin scara muzicală. Aplicând această relație matematică distanței dintre Soare și diversele planete ale Sistemului Solar, a ajuns la concluzia că localizarea aștrilor respectă sunetele armonice, motiv pentru care a vorbit despre „muzica sferelor” sau „armonia sferelor”.
De asemenea, a simțit că muzica are un efect calmant asupra bolnavilor și a folosit-o în scopuri terapeutice. Pitagora a creat melodii care alinau durerea sufletească. Potrivit lui, muzica era chiar legată de cosmos, deoarece stelele în mișcare produceau un fel de melodie sau armonie universală. Sunetul lor era atât de puternic încât nimeni, în afară de el, nu putea să-l perceapă.
Amintirea vieților trecute
O altă teorie importantă lăsată de el se referă la nemurirea sufletului. Pitagora credea în transmigrarea sufletelor și susținea că în viețile anterioare el fusese regele frigian Midas și eroul troian Euphorbus.
Moartea geniului grec este învăluită în legende și mister. Se spune că a fost exilat din Crotona și s-ar fi retras în Metapontum, vechi oraș din Magna Graecia, unde ar fi trăit restul vieții sale și a murit, la o vârstă înaintată. Alte variante susțin că Pitagora s-a sinucis, sau a dispărut pur și simplu, în un mod misterios.
Sursa: revista Storica – National Geographic, nr. 191/2024
