În vara anului 1931, Muzeul Regional al Dobrogei s-a îmbogățit cu o comoară care, prin proporțiile, calitatea și valoarea sa, reprezintă una din cele mai frumoase descoperiri arheologice ale orașului: este vorba de Sarcofagul cu simboluri, descoperit în partea de sud-vest a Constanței, lângă Spitalul de Boli Infecțioase de astăzi.
La momentul respectiv, presa locală, dar și cea națională și internațională, a încercat să brodeze pe tema acestei descoperiri senzaționale tot felul de ipoteze, care includ locul de veci al poetului roman Ovidius, relegat la Tomis.
Descoperirea sarcofagului roman a produs vâlvă în toată lumea, datorită unui reportaj iresponsabil, apărut la întâmplare. Senzația produsă de acest reportaj exagerat a ațintit un moment privirile întregii Europe intelectuale asupra Constanței, dovedind cât este încă de vie în toată lumea gloria marelui poet sulmonez, care acum două milenii și-a trăit anii sumbri ai exilului pe tărâmurile dobrogene.
Sarcofagul, care și fără acest element de senzație, este prin el însuși un monument remarcabil, datorită dimensiunilor sale deosebite (2,70 metri lungime, 1,48 metri lățime, 2,40 metri înălțime), calității și masivității marmurei din care este făcut (peste 8 tone de marmură), decorației bogate a capacului, dar mai ales obiectelor enigmatice sculptate pe fața principală, a fost descoperit întâmplător, cu prilejul unor săpături pentru scoaterea pământului necesar la lucrările portului.
Dezgroparea și transportarea monumentului în Piața Ovidiu, unde se află expus în aer liber, s-a făcut sub supravegherea istoricului Constantin Brătescu, directorul Muzeului Regional al Dobrogei.
Sarcofagul nu prezintă nici o inscripție. Obiectele sculptate pe una din fețe – un clopot, un clește mare și un bici, în partea stângă, o balanță, un cap de bour, o secure și o suliță, în partea dreaptă, au dat naștere până acum la diferite discuții, cu diferite interpretări. După unele interpretări, aceste semne ar fi simboluri ce exprimă profesia defunctului, de pildă aceea de mare negustor de vite, sau magistrat. Alte interpretări, bazate pe criptografie, leagă în mod forțat și arbitrar sarcofagul, de mormântul poetului Ovidius.
Astfel, criptologul Em. C. Grigoraș scria:
„Mi-au trebuit trei săptămâni să decriptez acest elementar rebus. Căci criptarea s-a făcut pe cale de rebus. Cele 7 semne reprezintă 7 verbe, ale căror litere inițiale sunt cele 7 litere din numele Ovidius. Criptarea este în seria celor găsite de mine în Dacia și în jurul ei și care era o criptare silabică. Numai că aici este antisilabică, adică, în loc de a separa Ovidius în O-vi-di-us, l-a separat în Ovid-ius. Iar antisilaba a doua a fost răsturnată. De asemenea, criptarea s-a făcut de la dreapta la stânga și de sus în jos, contrar scrierii latine și conform multor decriptări ale mele. Iată și verbele: balanța este un oscilator, deci oscillare, cu litera O. Capul de zimbru al Daciei este un vânat, deci venari, cu inițiala V. Securea despică, deci defindere, cu inițiala D. Lancea, deci aruncarea cu lancea, joculari, cu inițiala I. Avem deja Ov-di sau Ovid, cum am spus mai sus, cu a doua antisilabă inversată. Trecem la stânga. Clopotul sună, deci insonare, cu inițiala I. Biciul șerpuitor reprezintă ondularea, deci undare, cu inițiala U. În fine, cleștele care strânge, adică serere, cu inițiala S. Prin urmare, ultima antisilabă: IUS. In total Ov-di-ius, adică Ovidius! Ne aflăm, prin urmare, în fața sarcofagului lui Ovid. Lumea poate jubila. S-a descoperit mormântul nefericitului poet exilat în frustra țară a Geților”.
În pământul galben din interiorul sarcofagului au fost descoperite rămășițele unui schelet înhumat. „Oasele sunt foarte fragmentate, așa că cu greu se pot reconstitui. Din craniu, numai bucăţi… Dinții sunt ai unei persoane mature. Măsurători antropologice după aceste fragmente de craniu nu se pot face. În nici un caz indicele cefalic nu se poate stabili”, preciza istoricul Constantin Brătescu.
În mormânt nu s-a descoperit nicio monedă, care să dea indicii asupra vechimii, și nicio podoabă, în afară de un mic ornament de bronz, foarte coclit, și aproape dezintegrat. Întrucât capacul sarcofagului era crăpat la momentul descoperirii, se poate spune că a fost jefuit, cândva, de obiectele de preț ce se aflau în mormânt.
Un alt element foarte interesant este reprezentarea pe lateralul sarcofagului a Medusei, una din cele trei Gorgone, a cărei privire îi împietrea pe muritori. Chipul ei se punea de obicei pe zidurile orașelor, pe armele războinicilor, pe amulete și pe sarcofage, pentru a inspira groaza și a apăra orașele de rele, și mormintele de profanare.
Cine a fost înhumat în sarcofag?
Încă din prima zi a descoperirii, un singur nume flutura pe buzele tuturor: Ovidius! S-a descoperit mormântul lui Ovidius! De la public, numele a trecut apoi în presă și a răsunat până la Sulmona și Paris.
Din păcate, marea majoritate a sarcofagelor aparțin unor personaje neidentificate cu precizie. În sarcofage erau îngropate persoane de toate categoriile sociale și de ambele sexe, cu o condiție: să fi fost bogate, ca să-și poată permite acest lux: faraoni, împărați și împărătese, regi, militari, demnitari etc.
Urmare cercetării laborioase a specialiștilor din România și din alte țări europene, a devenit tot mai clar că sarcofagul cu simboluri trebuie datat cu cel puțin un veac mai târziu după Ovidius. Arheologii au stabilit că defunctul înhumat în acest uriaș monument de marmură a trăit în perioada secolelor III-IV p.Chr.
Specialiștii înclină să creadă că sarcofagul cu simboluri i-a aparținut unui archigal, mare preot al zeiței Cybele, Marea Mamă a Zeilor, divinitate adorată de mulți locuitori ai Tomisului antic.
Dincolo de toate aceste teorii și ipoteze, impresionantul sarcofag cu simboluri este unul din cele mai mari sarcofage descoperite la Constanța, și poate fi admirat pe aleea din fața Edificiului Roman cu Mozaic, în Piața Ovidiu, alături de alte vestigii din piatră, mărturii tăcute ale celor ce au trăit pe aceste meleaguri.
Surse:
Analele Dobrogei, 1931 – Biblioteca Județeană Constanța
Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța – www.minac.ro
