Scrisoarea a fost redactată cu peste 500 ani în urmă, pe 29 sau 30 iunie 1521, în limba română, cu caractere chirilice, și a fost descoperită în anul 1894 de Friedrich Stenner, în Arhivele Naționale ale județului Brașov, unde se păstrează și astăzi.
Prin această scrisoare, negustorul Neacșu din Câmpulung Muscel îl informează pe judele primar al Brașovului, Johann Benckner, asupra mișcărilor pe care le face armata turcească a lui Soliman I la Sud de Dunăre, motiv de îngrijorare atât pentru voievodul Țării Românești, Neagoe Basarab, cât și pentru orașele transilvănene.
Textul a fost scris cu litere chirilice, iar conținutul propriu zis, în limba română, este încadrat de o formulă de introducere și de încheiere în slavă. Limba veche română folosită în scrisoare este asemănătoare ca formă limbii actuale, și, în pofida utilizării literelor chirilice și a unor fraze în limba slavă, au fost identificate 175 de cuvinte românești de origine latină, din totalul de 190 folosite în text.
Iată conținutul transcris al epistolei:
„Mudromu I plemenitomu, I cistitomu I bogom darovanomu jupan Hanăș Bengner ot Brașov mnogo zdravie ot Nécșu ot Dlăgopole. (= Preaînțeleptului și cinstitului, și de Dumnezeu dăruitului jupân Hanăș Bengner din Brașov multă sănătate din partea lui Neacșu din Câmpulung).
I pak (=și iarăși) dau știre domnie tale za (=despre) lucrul turcilor, cum am auzit eu că împăratul au eșit den Sofiia, și aimintrea nu e, și se-au dus în sus pre Dunăre.
I pak să știi domniia ta că au venit un om de la Nicopole de miie me-au spus că au văzut cu ochii lor că au trecut ciale corăbii ce știi și domniia ta pre Dunăre în sus.
I pak să știi că bagă den toate orașele câte 50 de omin să fie de ajutor în corăbii.
I pak să știi cumu se-au prins nește meșter(i) den Țarigrad cum vor treace ceale corăbii la locul cela strimtul ce știi și domniia ta. I pak spui domniie tale de lucrul lui Mahamet beg, cum am auzit de boiari ce sunt megiiaș(i) și de generemiiu Negre, cum i-au dat împăratul sloboziie lui Mahamet beg, pe io-i va fi voia, pren Țeara Rumânească, iară el să treacă.
I pak să știi domniia ta că are frică mare și Băsărab de acel lotru de Mahamet beg, mai vârtos de domniile voastre.
I pak spui domniietale ca mai marele miu, de ce am înțeles și eu. Eu spui domniietale iară domniiata ești înțelept și aceste cuvinte să ții domniiata la tine, să nu știe umin mulți, și domniile vostre să vă păziți cum știți mai bine.
I bog te veselit. Amin.”(=Și Dumnezeu să te bucure. Amin)
Surse: Arhivele Naționale – Brașov, Muzeul Municipal Câmpulung, Historia.ro
