Istoria Tezaurului Băncii Naționale a României (BNR) de la Moscova a început în anii Primului Război Mondial. România s-a alăturat Antantei (Franța, Anglia, Rusia și Italia) în august 1916 și, după succesele inițiale, situația ei a devenit din ce în ce mai dificilă, pe măsură ce Armata Română a trebuit să lupte cu forțele inamice pe două fronturi: în nord, în Carpați, și în sud, la Dunăre. În aceste condiții, trupele Puterilor Centrale (Germania, Austro-Ungaria, Bulgaria și Turcia) au ocupat 2/3 din teritoriul României, inclusiv capitala București, iar Armata Română s-a retras în Moldova. Toate instituțiile Statului – Casa Regală, Parlamentul, Guvernul, Banca Națională etc. – s-au mutat la Iași.
Riscul ca întreaga țară să fie ocupată de armatele Puterilor Centrale a determinat Guvernul României să evacueze Tezaurul României la Moscova. Luarea acestei decizii a avut în vedere că Rusia era unica țară aliată cu care România avea graniță comună și că între cele două Case Regale erau puternice legături de rudenie, prin Regina Maria a României, care era vară primară a țarului Nicolae al II-lea.
Rezerva de aur a BNR, în greutate de 91,5 tone de aur fin (în monede și lingouri), bijuteriile Reginei Maria și importante valori istorice și culturale au fost evacuate în Rusia în două etape, în decembrie 1916 și în august 1917. Guvernul Imperial Rus a garantat securitatea transportului, depozitarea și returnarea tuturor valorilor în România, garanțiile fiind menționate clar în protocoalele semnate de guvernele celor două țări.
Primul transport la Moscova s-a făcut pe 27 decembrie 2016, conținând tezaurul BNR și bijuteriile Reginei Maria. Reprezentanții guvernelor rus și român și cei ai BNR au semnat, la Iași, protocolul privind evacuarea la Moscova a 91,3 tone de aur fin (monede și lingouri în valoare de 314 580 456,84 lei) și a bijuteriilor Reginei Maria (2 casete, în valoare de 7 milioane lei).
Tezaurul BNR a ajuns la Moscova pe 3 ianuarie 1917, fiind depozitat în compartimentul de tezaur al Băncii de Stat a Rusiei de la Kremlin.
Al doilea transport al Tezaurului la Moscova s-a făcut pe 9 august 1917. Ministrul Rusiei la Iași, ministrul român de Finanțe și delegații BNR au semnat protocolul prin care Banca Națională a României a trimis la Moscova valori evaluate la 1 594 336 721,09 lei, inclusiv 170 kg aur fin, în monede, în valoare de 574 523,57 lei. Astfel, stocul de aur al BNR, evacuat la Moscova a ajuns la 91,5 tone aur fin, în valoare de 315 179 980,41 lei. În total, valorile românești trimise la Moscova în cel de-al doilea transport (valorile Casei de Depuneri și Consemnațiuni, ale Muzeului de Antichități, Pinacotecii Statului, Muzeului „Kalinderu”, Academiei Române, Arhivelor Statului) au fost evaluate la 7,5 miliarde lei.
După ce au cucerit puterea în Rusia, bolșevicii au sechestrat Tezaurul (stocul de aur) BNR și valorile cultural-istorice românești transferate la Moscova.
Pe 26 ianuarie 1918, Consiliul Comisarilor Poporului a anunțat ruperea relațiilor diplomatice cu România, expulzarea tuturor diplomaților români și confiscarea tezaurului României depus la Moscova. V.I. Lenin a declarat în numele Sovietului Comisarilor Poporului că „Fondul de aur al României, aflat în păstrare la Moscova, se declară intangibil pentru oligarhia română. Puterea sovietică își asumă răspunderea de a păstra acest tezaur pe care îl va preda în mâinile poporului român”.
Deși Guvernul Sovietic a restituit o parte din valorile istorice și culturale ale României în anii 1935 și 1956, stocul de aur al Băncii Naționale a României n-a fost returnat și a rămas în permanență pe agenda discuțiilor bilaterale româno-sovietice și româno-ruse.
Toate protocoalele referitoare la încredințarea Tezaurului BNR părții ruse se păstrează până astăzi, în original, la Banca Națională a României, dosarul ce le cuprinde predându-se din mână în mână de la un guvernator la altul, de mai bine de o sută de ani. Autenticitatea acestor documente a fost recunoscută și de experții ruși din cadrul Comisiei comune româno-ruse pentru studierea problemelor izvorâte din istoria relațiilor bilaterale, înființată în baza Declarației comune a miniștrilor afacerilor externe român și rus (2003).
Începând cu anul 1991, BNR a desfășurat o serie de activități privind internaționalizarea problemei Tezaurului de la Moscova. În anul 2023, Banca Centrală de la București a inaugurat o nouă etapă în internaționalizarea problemei Tezaurului de la Moscova, aducând la cunoștința opiniei publice și a decidenților internaționali existența unei creanțe a României asupra Federației Ruse.
În anul 2024, BNR a vernisat la Parlamentul European expoziția „The Gold Treasure of National Bank of Romania sent to Moscow and never returned – a claim older than a century” (Tezaurul de aur al BNR trimis la Moscova și nerecuperat – o creanță mai veche de un secol), în care au fost prezentate dovezi ale predării Tezaurului de aur al BNR părții ruse.
Parlamentul European a adoptat, tot în anul 2024, Rezoluția referitoare la returnarea tezaurului național al României însușit ilegal de Rusia, prin care solicită Federației Ruse să returneze complet Tezaurul Băncii Naționale a României, transportat în Rusia în anii 1916-1917. În același timp, „invită Comisia Europeană și Serviciul European de Acțiune Externă să includă restituirea patrimoniului național român pe agenda bilaterală diplomatică care reglementează relațiile UE-Rusia, de îndată ce contextul regional permite reluarea dialogului politic între părți”.
Votarea acestei rezoluții a reprezentat un moment istoric în evoluția problemei Tezaurului BNR, întrucât opinia publică europeană a aflat astfel, din nou, despre existența acestui litigiu. Rezerva de aur a României, peste 90 tone de aur fin (în monede și lingouri), bijuteriile Reginei Maria și importante valori istorice și culturale sunt în continuare sechestrate la Moscova. Tezaurul BNR de la Moscova nu este doar un dosar istoric, ci o rană deschisă a memoriei naționale și o revendicare care continuă să aștepte un răspuns.
Redăm mai jos un fragment din discursul susținut în aprilie 2026 de Guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, în deschiderea dezbaterii cu tema „Tezaurul Băncii Naționale a României de la Moscova – actualități și perspective”:
„După aproape un secol și jumătate de funcționare, putem spune că Banca Națională a României are capitolul său clar delimitat în istoria modernă a României. Și este vorba de un capitol consistent, în care bilanțul contribuției instituției noastre la progresul societății românești a înregistrat beneficii pe care cercetarea istorică le-a evidențiat în ultimele trei decenii și continuă s-o facă.
În același timp însă, am avut și pierderi. Cea mai mare dintre acestea sau una dintre cele mai mari este reprezentată de cele 91,5 tone de aur fin transferate în 1916 și 1917 la Moscova. Transferul s-a realizat într-un context militar extrem de nefavorabil României către singurul aliat cu care aveam graniță comună și cu care împărțeam frontul de Est. Chiar în acele condiții, Consiliul de administrație al Băncii Naționale a trecut la încărcarea casetelor cu monede de aur în trenul de la Iași numai după ce reprezentantul Guvernului rus a semnat protocolul româno-rus în care garanta „integritatea valorilor ce vor fi trimise în Rusia de Banca Națională a României atât pe timpul parcursului cu trenul, cât și în timpul păstrării lor la Moscova”. După cum știți, în pofida protocoalelor cu valoare de tratat internațional, puterea bolșevică a decis confiscarea întregului tezaur românesc în ianuarie 1918.
Problema tezaurului de la Moscova a intrat pe agenda mea de lucru chiar în ziua în care am fost numit guvernatorul Băncii Naționale a României, mai precis, la 4 septembrie 1990. Așa cum am mai menționat și cu alte prilejuri, atunci am primit de la fostul guvernator Decebal Urdea dosarul cu cele 166 de documente oficiale referitoare la tezaurul BNR de la Moscova. Alcătuit în 1922, dosarul a fost predat din mână în mână de la guvernator la guvernator, predarea fiind însoțită de un fel de jurământ, care includea angajamentul de a face tot ce este posibil pentru recuperarea tezaurului.(…)
De peste trei decenii, promovând tematica tezaurului său de la Moscova, în limitele competențelor și puterilor sale, Banca Națională a României și-a asumat un serviciu de utilitate publică, acela de prezervare a memoriei istorice, pentru a fi transmisă generațiilor viitoare, ca cel mai solid fundament al drepturilor noastre legitime. (…)
Comisia comună româno-rusă, din care au făcut parte și reprezentanții Băncii Naționale, nu s-a mai întrunit din noiembrie 2019. Dar, în pofida activității extrem, extrem de greoaie a acestei Comisii, care s-a întâlnit de 5 ori în 20 de ani, am înregistrat și un rezultat important, anume faptul că protocolul celei de-a patra sesiuni a reținut că „la nivelul Comisiei comune, este agreat faptul că documentele prezentate de partea română reprezintă documente autentice, cu valoare de tratat internațional, care atestă depunerea de către România în Rusia (la Moscova) a bunurilor din Tezaurul său (inclusiv tezaurul BNR)”. Așadar, existența obligațiilor legate de tezaur a fost recunoscută oficial de partea rusă și consemnată documentar, iar aceasta reprezintă fundamentul eforturilor noastre viitoare.(…)
Sigur că Rusia reprezintă astăzi o sursă de îngrijorare, de pericol, dar această țară are și un istoric pozitiv al restituirilor. Mă refer la restituirile parțiale către România, din 1935 și mai ales cea din vara lui 1956, dar în același an a restituit și pinacoteca Galeriei de artă din Dresda, după cum, mai aproape de noi, în 2006, Federația Rusă a restituit Ungariei colecția de carte veche a Colegiului Reformat Calvin din Sárospatak, care, în contextul sfârșitului celui de-al Doilea Război Mondial, a ajuns pe teritoriul URSS. Prin urmare, iată, există câteva precedente pe care România poate clădi.(…)
Banca Națională a României va înainta autorităților un memorandum prin care va propune strategia viitoare în abordarea problemei tezaurului nostru de la Moscova.
În anul de grație 1918, situația geopolitică a Europei era mult mai complicată și mai gravă decât cea de astăzi, dar elitele noastre politice și culturale s-au adunat și au acționat concentric, fapt pentru care rezultatele au fost de-a dreptul spectaculoase la sfârșitul acelui an. (…)”
Dacă vă aflați în Constanța, în luna august 2026, nu ratați ocazia de a vizita sediul Băncii Naționale a României, Sucursala Regională Constanța (în Piața Ovidiu), și de a afla multe lucruri interesante, în cadrul evenimentului „Zilele Porților Deschise“. Veți putea admira o colecție de monede și bancnote românești din perioada 1881-2003 și veți avea acces la informații referitoare la istoria monedei naționale, rolul și atribuțiile băncii centrale. În plus, expoziția permanentă a fost completată recent cu o secțiune dedicată istoriei tezaurului BNR evacuat la Moscova.
Tururile ghidate au durata de 30 minute și se desfășoară în fiecare zi de luni, miercuri și vineri din luna august, în două intervale orare: 10:00 – 12:00 și 14:00 – 16:00.
Sursa: Website BNR
