Nu, nu vorbim de Ziua Regalității sau de Ziua Independenței Naționale. Din istoria recentă a României, din secolul XX, 10 mai este o zi neconsemnată. Nu este amintită decât în memoria celor ce au trăit evenimentele, a familiilor celor ce au suferit din cauza unui regim abominabil. Și totuși, ziua de 10 mai a însemnat mult pentru cei cărora comuniștii le-au secerat zilele, le-au distrus viețile.
Manualele nu o consemnează… Dar pe 10 mai 1954 s-a încheiat unul dintre cele mai îndelungate proteste solidare ale deținuților politici. Și totul se întâmpla aici, în județul Constanța, în temutul penitenciar Poarta Albă (astăzi ruinele acestuia nu mai există, pe locul Golgotei aflându-se o mănăstire).
Tăind harta în două, la Sighetu Marmației (exact acolo unde se agață harta în cui!), pe holurile fostului loc al supliciului elitei românești, Memorialul victimelor comunismului și al rezistenței, am aflat despre Greva de la Poarta Albă, o grevă a tăcerii și foamei, declanșată la 9 martie 1954. „Canalul fusese închis, dar deținuții bolnavi fuseseră triați și așteptau să fie mutați în alte închisori”, am citit pe un panou. „Greva a fost declanșată din cauza interzicerii de către comandantul Ion Fecioru a pachetelor de acasă, tocmai după iarna aspră 1953/1954 din care deținuții ieșiseră foarte slăbiți.” Primii protestatari au fost Cicerone Ionițoiu, Octavian Rădulescu, Gavril Iusco și Nelu Dumitru. Alți colegi de suferință li se adăugau acestora zilnic, ajungând la 54. După 10 zile, unul dintre greviști a murit, locotenentul Anastasiade.
„La 25 martie a sosit o comisie de la București care a făcut examenul medical și i-a împărțit pe deținuți în tebeciști și distrofici, dispunând să li se permită o alimentație mai bună.”
Greva a fost continuată de Ionițoiu și Rădulescu, cărora, o lună mai târziu, li s-a alăturat și Remus Radina „cerând eliberarea imediată a reținuților administrativi, care erau la Canal, din 1952, nejudecați. Radina s-a baricadat în celula sa, blocând pe dinăuntru încuietorile.”
Îngrijorați, colegii acestuia l-au silit să încheie greva ce s-a încheiat pe 10 mai 1954. Sfârșitul fericit, dacă îl putem numi așa, al acțiunii acestor temerari: doleanțele lui Radina au fost rezolvate.
10 mai: o dată care nu se învață la școală, dar care învață despre curaj, solidaritate, omenie.
Autor text: Dana Malciu
