Faleza Cazinoului din Constanța a fost plină astăzi de cămăși galben-maronii și eșarfe meșteșugit împletite: a debutat noul an cercetășesc. La uniforma obligatorie, pentru evenimentul de azi, s-au adăugat: jobene, pălării-fistichii, bretele, umbreluțe, pene, flori supradimensionate, paiete, tocuri groase, franjuri, binocluri, papioane, mustăți și mustăcioare, toate menite să reînvie atmosfera belle epoque. Asta pentru că tema evenimentului de pornire în noul an cercetășesc a fost „Perioada de glorie a Cazinoului”.
Strigăte de bucurie, pupături de revedere, chiote, așa a debutat totul urmate de jocuri tip quiz/escape, adevărate misiuni și multe fotografii.
Cercetașii au depănat amintiri din patrulele de peste vară, din locurile vizitate care s-au dovedit a fi nu numai prilejuri de a cunoaște noi lucruri și a lega prietenii durabile. Festivalul Luminilor, Vârful Ucigaș, Izvoarele, Hobița și Brâncuși sunt doar câteva din momentele campurilor cercetășești care înseamnă mai mult decât simple nume sau simple amintiri.
Cercetașii Românie – BleuMarin Constanța și-au făcu poze (retro, păi cum altfel), iar faleza a răsunat de strigătele fiecărei patrule (spre exemplu, „Salvamarii montani” și „Aruncați colacul”.
Iar anul cercetășesc are, la mal de mare, o temă deosebită: rădăcini. Iar fiecare cercetaș (că este „lupișor”, „lup dobrogean”, „rapană isteață”- sunt câteva dintre denumirile patrulelor) trebuie ca până la Ziua Dobrogei, 14 noiembrie, să afle de unde, când, cum au venit strămoșii lor la mal de mare. Și asta pentru că acum o sută cincizeci de ani Constanța era un târgușor.
„Ne întoarcem în istorie. Ei, în familiile lor, trebuie să vorbeascvă cu bunicii (Doamne-ajută să fie în viață), cu părinții și să aflăm cum de au ajuns în Dobrogea”, ne-a spus Irina Lițcanu, coordonatoarea filialei BleuMarin a Organizației Naționale Cercetașii României. „Eu mi-am făcut istoria personală. Bunicul meu este etnic german, venit pe via Rusia în 1910, născut la Albești, protestant. Tatăl meu este maghiar, eu sunt din Arad dar pentru că mama mea s-a născut la București deși bunicul este din Albești așa am ajuns în Constanța și am crescut în Constanța. Deci rădăcinile mele sunt din Albești pe etnicii germani.”
Au fost patru ore pline de entuziasm și voie bună. Fără telefoane, jucându-se și învățând la tot pasul din exemple și povești, cercetașii au pornit pe drumul noului an. Iar finalul? Unul grandios în care s-a dansat salsa și vals. Adevărat belle epoque mon cher!
În privința viitorului? Multă muncă și multe speranțe. „Pentru copii este foarte greu pentru că intră, și noi intrăm, într-o competiție acerbă cu școala, cu meditațiile, cu olimpiadele, cu majoratele, cu petrecerile, cu multe alte evenimente însă cei care-și doresc într-adevăr să facă ceva și să trăiască cercetășia alături de noi își fac timp și vin”, ne-a spus aceeași inimoasă coordonatoare întrebată despre cum va fi anul cercetășesc. „Dar va fi un an bun. Oricum va fi un an bun”.
Și asta, nu-i așa, pentru că, după cum o spune și sloganul neschimbat de un secol, cercetașii sunt „Gata oricând!”.
P.S. Și pentru a întregi atmosfera altor veacuri cercetașii au primit, la plecare, covrigi și, în loc de bragă (aproape de negăsit în Constanța) câte un pahar de socată.
