Citește și: Primele legi ale Constanței, după Războiul de Independență: Partea I și Partea II
Deşi este vădită încercarea edililor constănțeni de a acoperi toate domeniile vieții publice, la numai câteva luni de la votarea sa, regulamentul din 1879 este amendat. Se adăuga atunci un articol ce oprea precupeții locali de a cumpăra de la producătorii ce aduceau pe piaţa oraşului alimentele (ouă, lapte, brânză, etc.) înainte de ora 12, pentru a proteja în acest fel populația Constanţei de creşterea preţurilor şi aşa destul de mari la acea vreme.
Regulamentul de la 1879 nu se ocupa prea mult de construcțiile de imobile din oraş, având în vedere doar dărâmarea clădirilor ce încurcau circulația şi ameninţau cu prăbuşirea lor iminentă, viața trecătorilor. Consultat asupra unui caz, prefectul Remus Opreanu atenționa la 19 iunie 1880: „Se va elabora însă urgent regulamentul necesar care ar fi trebuit să se facă mai înainte de a se începe construcțiuni în acest an.”
În aceste condiții, la 17 septembrie 1881, Consiliul comunal Constanța adopta un proiect de regulament „pentru construcțiuni şi alinieri”, ce urmărea să reglementeze activitatea în acest domeniu.
Teritoriul oraşului Constanța era împărţit în două zone: „despărțirea culoarei roşie şi despărțirea culoarei galbene”. Metoda „colorării” planurilor oraşelor era folosită în mai toate oraşele de la noi; la Bucureşti sectoarele erau astfel delimitate, negru, galben, etc. În prima zonă intrau străzile din partea de jos a oraşului, delimitată de bulevardul Elisabeta şi apoi celelalte străzi, inclusiv Piaţa Independenței (azi Piaţa Ovidiu), până la intersecția lor cu strada Tomis (azi Sulmona). De aici în sus se desfăşurau străzile existente la acea vreme şi cele proiectate pentru extinderea oraşului, făcând parte din culoarea de galben. Dacă oraşul vechi avea multe străzi înguste, pe care circulația se desfăşura cu greutate, prin noul regulament se prevedea ca străzile noi să aibe lățimea de 12 metri. Tot acum se prevede şi posibilitatea comunei (primăriei) de a rezolva problemele legate de sistematizarea oraşului (străzile înfundate sau prea înguste) şi alinierea străzilor, prin expropriere de terenuri şi imobile, cu sau fără plată.
Regulamentul prevedea şi aprobarea prealabilă a planurilor de construcție precum şi materialele folosite. Astfel în despărțirea culorii de roşu se putea construi doar din cărămidă şi piatră, în timp ce în despărţirea culorii de galben se puteau ridica şi construcții din paiantă. Mahalaua culorii de galben era singura zonă unde se putea folosi chirpiciul, material de construcție cu vechime în aceste zone.
Celelalte articole se refereau la înălțimea clădirilor, faţada lor, balcoanele, acoperişurile, etc., toate urmărind să asigure premizele unei modernizări urbanistice a oraşului precum şi corectării, în limita posibilului, a greşelilor din anii anteriori, în lipsa unui cadru legal adecvat.
Acest regulament avea să facă obiectul mai multor modificări, mai toate consiliile comunale ce s-au succedat apoi încercând să-l îmbunătățească, fapt explicabil ţinând cont de dezvoltarea rapidă a oraşului, greu de prevăzut la momentul întocmirii acelui regulament.
Sursa: Constanța – Mărturii documentare, vol.I, Regulamente ale administrației locale (1879-1949), Ex Ponto 2012
Foto: Biblioteca Națională a României
